contra alergarii pe tocuri, nu contra femeilor cu tocuri |

multe femei merg pe tocuri.
multe feministe merg pe tocuri.
tocurile sint si nu sint o “problema feminista”.

dar o cursa pe tocuri pentru femei, publicizata ca “unul din cele mai feminine evenimente de alergare” este clar ceva problematic. cind asta face parte dintr-un eveniment ca “Festivalul Urban Femei pe Matasari” care vrea sa rastoarne niste perceptii stereotipe despre femei, sa expuna “universul feminin in toata diversitatea sa” si a carui prezentare face referire la “cauzele umanitare pentru care femeile lupta” si “dezbateri privind rolul femeii in societate si seminarii pe teme controversate” – este mai mult decit problematic, e clar un misoginism camuflat in respect pentru “feminitate”.

pentru ca, nu-i asa, “feminitate” inseamna a purta pantofi cu toc si-a te incadra intr-un anumit tipar, ca femeie, chiar daca este un gest absurd si chiar daca-ti pune sanatatea in pericol; cum stim, babele rabda la frumusete. nu conteaza ca de zeci de ani incaltamintea folosita pentru alergat e proiectata si imbunatatita pentru a facilita aceasta activitate, iar aceasta incaltaminte este la polul opus pantofilor cu toc din toate punctele de vedere. nu, “feminitatea” e din alta dimensiune, nu cea a logicii, bunului simt si grijii fata de tine insati ca fiinta umana.

pentru ca, nu-i asa, daca le punem pe femei sa alerge nu poate fi decit pe tocuri.
asta inseamna ca promovam femeile in toata diversitatea lor.

eu as vrea sa vin cu o idee noua si provocatoare: de fapt, si femeile sint oameni. deci, si femeile pot fi atlete.

pina si nike, pe care ii intereseaza exclusiv profitul (si in niciun caz femeile si exploatarea lor) stiu asta:

doar organizatorii evenimentului “femei pe matasari” si clubul romanesc al maratonistilor amatori si organizatia beneva (“face sa fie bine in romania”) care au fost parteneri la cursa pe tocuri se pare ca n-au auzit.

personal, mai propun o idee provocatoare: nu este intimplator ca festivalul asta a fost gindit si organizat de un barbat. asa cum nu e intimplator ca desi regulamentul cursei pe tocuri spunea ca:

Aceasta competitie se adreseaza doamnelor si domnisoarelor care doresc sa ramana feminine chiar si intr-un cadru sportive. De asemenea, exista si o proba speciala, necompetitiva destinata domnilor care vor sa incerce sa fie “la inaltime”.

conform relatarilor din presa care au urmat evenimentului, crosul a fost cistigat de un barbat si cel mai interesant de punctat despre cursa a fost faptul ca au participat in total 2 barbati (la o proba separata “non-competitiva” la care au alergat in total vreo 4 persoane, dar asta nu se mai mentioneaza). nu se mentioneaza nici numele cistigatoarelor, nici ce pareri au avut participantele despre propria participare, ce le-a motivat, cum au fost cooptate, cum au resimtit participarea, cit de greu a fost. nimic. important e ca a fost un eveniment sportiv “feminin”: fara vocile acestor femei, ele si-au indeplinit rolul alergind pe tocuri, fiind “feminine”, si atit. se mentioneaza totusi ca au contramanifestat niste feministe (“Din spate, au venit feministele, care-au scandat “Rusine” si-au fluturat pancarte pe care scria “Cursa pe tocuri egal sexism”.”).

textul de fata e o incercare de a explica ce-a fost cu protestul asta. de fapt noi eram printre feministele (si feministii) care se adunasera – ce-i drept cu niste reticente feministe fata de intreg festivalul – pentru 2 discutii (“Si noi suntem femei! Femeile rome invizibile” si “Mai e nevoie de feminism?”) in fata la home matasari ca parte din eveniment. si-am fost dati la o parte ca sa poata incepe crosul. fiind deci acolo, noi nu am vrut sa facem parte dintr-un public care accepta si lua de bun evenimentul asta; intii le-am comunicat organizatorilor ca “sabotam” crosul pe pantofi cu toc, apoi am facut ad hoc niste pancarte, desi nici una nu era despre posibile glezne rupte cum am fi dorit, si am alergat si noi in urma concurentelor (atenti sa nu le impiedicam in niciun fel – la propriu sau la figurat – si sa nu protestam in vreun fel contra *lor*).

dar mi se pare important sa mentionez, cit se poate de onest, ca nici noi nu am facut tot posibilul sa vorbim cu femeile care au participat la cros. am incercat sa ne solidarizam si sa comunicam, sa spunem ca ipostaza asta pe tocuri e ok dar nu e singura ipostaza a femeilor. ma bucur ca macar in unul din articole se precizeaza ca la sfirsit noi le-am felicitat pe participante si le-am indemnat sa alergam “impreuna desculte”. dar nu stiu de unde au scos cei din presa ca am fi strigat “rusine”. nu cred ca a facut cineva asta; poate ca s-a strigat “rusine” in urma *noastra* (am auzit de la cineva “pe voi nu va aplaudam”). noi am incercat putin, si cu protestul si cu solidaritatea “feminina” dar n-am prea reusit. si n-am reusit nici sa explicam pe loc exact despre ce e protestul nostru. poate data viitoare. :)