eu una am crezut si sperat de pe la inceputuri ca blogul asta numit “de ce urim barbatii” avea intentii subversive si parodice. era si (relativ) greu sa nu-ti dai seama – ok, daca nu imediat macar dupa o vreme – din ce posta si comenta autoarea… :D dar nu ma surprinde ca atita lume nu “s-a prins” deloc si continua sa nu se prinda, sau ca misoginia ramine la baza majoritatii comentariilor de pe blog (de ex., dupa toate discutiile inca aflam de la comentatori ca barbatii sint analitici by default spre deosebire de femei, si mai ales ca eloa, autoarea, este o frustrata). sint sigura ca nu surprinde pe nimeni.
e normal, cind asa putina lume se oboseste sa dea atentie faptului ca ceea ce numim “gen”, tot ce tine de a fi “femeie” sau “barbat” in societate, e ceva construit social si ierarhizat pe criterii clar patriarhale. nu e nici un mare secret, am putea fi toti constienti de asta miine daca am vrea, dar cui ii pasa cind e atit de usor si convenabil doar sa perpetuezi status quo-ul (tot ce e inferior e numit “feminin”, tot ce e superior e numit “masculin”, iar noi trebuie sa facem tot posibilul ca femeile si barbatii sa se incadreze si sa ramina neaparat in niste tiparuri bine definite)?! in fond, ce poate fi mai la indemina decit sa ne bazam pe clisee si prejudecati si sa ne conformam – mai ales (dar nu numai) cind status quo-ul e avantajos pentru noi?
pentru multi pare sa fie imposibil sa diferentieze intre ideea de-a incerca sa schimbi atitudinile sexiste in societate si a schimba “barbatii” sau “femeile” (eventual pe unii intr-altii), si atit. majoritatea oamenilor cred ca sexismul face parte in mod firesc din relatiile de gen, este unul din lucrurile pe care ei se bazeaza in viata: in cel mai “bun” caz, daca cineva paseste putin in afara rolurilor prescrise social si cultural pentru fiecare sex o face pentru a sustine sistemul patriarhal, in nici un caz a-l combate (de ex., femeile care-si declara si ele misoginia). orice e acceptabil, de fapt – numai “feminismul” (adica anti-sexismul) NU.
nu este surprinzator. “de ce iubim femeile” de cartarescu e ceva care mie imi face sila la fel de tare ca orice statistica despre violenta impotriva femeilor, sa zicem; faptul ca un tip ca mircea cartarescu poate sa scrie lucrurile alea (si publicul le gaseste rezonabile) arata mai clar decit aproape orice altceva cit de acceptata si normalizata – si subconstientizata – este misoginia pentru noi ca societate, cit de adinc implantat sexismul in general. [“misoginie” suna prea dragut, ar trebui spus explicit ura fata de femei si incercarea de a tine femeile la locul lor, prin definitie inferior]
bineinteles, punctul important e sa gasim solutii. ideea cu blogul acela e o abordare; nu ca solutie, dar macar ca inceput de discutii. acum parerea mea: majoritatea celor care s-au simtit motivati sa comenteze pe un blog numit “de ce urim barbatii” sint oameni convinsi ca totul se invirte in jurul lor, prea putin interesati sa le pese de altii (o trasatura “masculina”, by the way, deci extrem de pozitiva!) si nu cred ca ei vor fi dispusi sa “invete ceva”, sa-si schimbe mentalitatile si atitudinile – deoarece nu sint dispusi s-o faca, chiar daca le-ar fi foarte usor sa inteleaga de ce ar trebui. sau chiar daca cineva le da mura-n gura. apoi, mai intervine si problema ca obsesia cu propriul ego, ca si sexismul virulent, e determinata aproape mereu de tot felul de complexe de care se scapa greu, chiar daca vrei.
eu zic ca pentru a pricepe nu e nevoie atit de “inteligenta si subtilitate” cum a comentat cineva care “s-a prins”, cit sa-ti dai seama cum stau lucrurile la momentul de fata cu misoginia, si in plus sa ai un spirit de fairness. care nu stiu cum se poate induce.
oare cartarescu s-ar prinde? daca nu, de ce nu?
femeile care incurajeaza atitudinile misogine – si la ele insele si la altii – se prind oare (citind ce scrie cartarescu despre femei sau blogul-parodie)? daca nu, de ce nu?
asta ar fi raspunsul meu la intrebarea pe care am pus-o la un moment dat: “nu prea am vazut proteste si atacuri sustinute la adresa celor care [scriu despre “de ce urim/iubim femeile”] – ideea e ca sint atitea lucruri de genul asta si sint luate drept ceva “normal”, iar multi barbati nu au nici o motivatie sa se gindeasca la faptul ca de fapt nu e normal. ca e aiurea sa faci astfel de generalizari fata de alti oameni, chiar atunci cind sint femei… si poate blogul ala ii pune pe ginduri – nu stiu, ma intreb.”. acum cred ca desi din toate metodele posibile asta cu “inversarea” si parodia are probabil cele mai mari sanse sa-i afecteze pe unii oameni, pentru ei NU e de-ajuns sa fie pusi pe ginduri. (iar cei care cauta pretexte pentru a deveni si mai sexisti decit sint deja nu vor fi afectati in nici un fel, dar cred ca ei sint din start o cauza pierduta si intre timp vor trebui dusi in circa, asa cum s-a facut cu cei care se opuneau votului pentru femei si care au fost nevoiti sa se resemneze odata ce femeile au obtinut acest drept.)
in acelasi timp, gindurile oricum nu pot strica! eu concluzionez ca de blogul ala chiar era nevoie. :) voi?
După cum spuneam, am întâlnit şi bloggeri deştepţi.
heh. right back at ya! :P dar cum ziceam cred ca in primul si-n primul rind e vorba de un “destepti” ca antonim la “self-centered assholes”. asta conteaza, in asta se vede adevarata “inteligenta” dincolo de ignoranta pura care e alta problema. tre’ sa marturisesc, cel putin pentru mine “prost” vs. “destept” tinde sa fie o alta dihotomie cu substrat machist. :) oricum, mersi. :)
“De ce iubim femeile” – O carte misogina?
C’mon… Nu e asta atitudine sexista? (default)
nu este. de ce ar fi “sexista”? :) “de ce iubim femeile” e ceva scris in traditia: nu uitati ca femeile sint bibelouri de portelan (in cel mai bun caz), inferioare pe toate planurile si reduse la functiile sexuale – pe scurt, nu sint chiar oameni si ar face bine sa stea la locul lor: daca stau, vom continua sa le “iubim”. iar faptul ca vine de la cineva ca mircea cartarescu si este larg-acceptat si apreciat de public e revoltator la inca un nivel. blogul eloei incearca sa arate de ce asa ceva e revoltator (pentru cei care nu vad singuri).
Te-ai gindit macar o secunda ca “De ce iubim femeile” nu este o carte despre femei ci una despre barbati? Stii care este de fapt ideea cartii? De ce Cartareescu subliniaza peste tot pe unde poate ca publicul tinta sunt femeile? Uite o afirmatie care o sa ti se para sexista dar care nu este absolult deloc: Nu ai inteles ce scrie Cartarescu acolo pentru ca esti femei.
Gindeste-te un pic la treaba asta. Si tine cont de faptul ca femeile si barbatii sunt pur si simplu diferiti.
Dupa aia, si in cazul in care nu o sa intelegi o sa iti explic, o sa iti dai seama de ce articolul asta de mai sus e sexist. De la inceput pina la sfarsit.
Ma bag si eu in discutie, desi nu e articolul meu. Dupa parerea mea, nu conteaza daca De ce iubim femeile e o carte despre femei sau despre barbati: personajele ei sunt femei. Si pe langa scrierea care da titlul volumului si in care e perpetuata imaginea aia “lucioasa” si total falsa, apropo [falsa ca generalizare], mai sunt si celelalte, in care practic Cartarescu se contrazice singur descriind cat de mult dezgust a simtit fata de o femeie al carei apartament mirosea a ceapa calita sau de una care nu era epilata inghinal. Si chestii de genul asta.
Nu ai inteles ce scrie Cartarescu acolo pentru ca esti femei.
Nu mi se pare relevant, cunosc femei care au gasit cartea incantatoare, ba chiar, in ciuda tuturor afirmatiilor alora care se contrazic intre ele, ca “arata ca orice femeie, chiar daca nu e foarte frumoasa, poate fi iubita”.
Bineinteles ca femeile si barbatii sunt diferiti, iarna nu-i ca vara, numai ca stau si ma gandesc cate din diferentele astea sunt naturale si cate sunt construite social. Si social vorbind, ordinea fiind una patriarhala, locul femeii este prin definitie inferior. Si apropo de “nu este o carte despre femei ci una despre barbati”, eu personal cunosc multi barbati care nu gandesc in sistemul asta.
Ce zice Cartarescu in “De ce iubim femeile” e pe aceeasi linie cu chestia asta, bineinteles, cea din urma fiind dusa la o extrema :)
@bornedbored: mersi ca te oferi sa-mi explici, dar nu e nevoie. :) eu stiu exact ce spui, si e tocmai ce-am criticat ca fiind una din atitudinile cele mai misogine posibile: asta, ca femeile sint nu-chiar-oameni.
nu mi-e clar ce crezi tu ca inseamna “sexist”.
oricum esti de acord cu mine despre scopul si impactul acestei carti. intelegi? trebuie sa analizezi putin.
de fapt putem analiza fiecare din punctele de mai sus, daca vrei. eu, spre deosebire de tine, nu cred ca n-ai putea sa intelegi pentru ca nu esti femeie.
intre timp, iti recomand sa citesti din textele astea (mai ales glosarul si carticica “pasi spre…”). daca ai vreo intrebare despre ceva, nu te sfii sa-ntrebi.
Sexism: practica sociala care intareste diferenta si segregarea dintre sexe in public si privat, atribuind roluri si comportamente, modeland asteptari diferite in functie de sex ale persoanelor din jur. – din glosarul de termeni de gen de aici – promoveaza sau nu “De ce iubim femeile” practica asta?
hehe, misto filmuletul – ma duce cu gindul la ladies against women (“if God hadn’t wanted us up on pedestals, He wouldn’t have made us shorter than our husbands” heh)! dar eu cred ca si la cartarescu e dus la o extrema. tocmai de-asta e atit de enervant si revoltator. si da, faza e ca si femei si barbati inghit chestia asta, chiar le place… bineinteles: in fond e una din metodele clasice prin care femeile au fost subordonate si “tinute in friu” de-a lungul istoriei – daca vreti sa fiti iubite, trebuie sa va inscrieti in urmatorul tipar. nu c-ar fi diferit pentru barbati, tiparul lor e chiar mai rigid. dar cum noi, mult mai mult decit barbatii, sintem conditionate de mici sa cautam intotdeauna sa “fim iubite”… rezultatul e clar. la fel, barbatilor li se inculca ideea ca ce le place la femei e exact faptul ca sint inferioare si infantile si obiecte sexuale si ca masculinitatea lor depinde 100% de asta – cit de diferiti sint ei de femei. de-aia e imperativ pentru barbati sa arate mereu ca n-au nici o trasatura “feminina” (ei stiu foarte bine ca daca dau impresia ca au vor fi ridiculizati si pedepsiti): asta face parte din sexismul care e la fel de daunator si pentru barbati in societatea patriarhala, si trebuie eliminat cu totul.
ma rog.
am mai gasit ceva pe-un blog. mie-mi place, dar as zice ca tot metoda eloei ar trebui sa functioneze cel mai bine… cred ca nu functioneaza pentru ca oamenii s-au invatat sa creada si sa sustina lucruri care sint deja absurde. si nu le poti combate nici macar prezentindu-le ca absurde – lumea le gaseste “normale” oricum. pur si simplu nu se poate pasi in afara sferei lor, pentru a le privi critic.
O sa incerc sa va raspund simultan amandorura simuland astfel o caracteristica eminamente feminina.
Deosebirile de ordin psihologic dintre femei si barbati sunt puse in discutie aici. Nu nu ai inteles despre ce este cartea aceea. Nu este despre femei, nu itereaza ideea de femeia ca fiinta inferioara si nu incearca sa construiasca o imagine milostiv-duioasa a femeii. Nu. Cartarescu pune pe hartie fantezii sexuale masculine. Acele fantezii pentru al caror secret orice barbat si-ar vinde sufletul. Pentru ca sunt decadente, si rusinoase in acceptiunea unui barbat. Si vorbim aici de segmentul reprezentativ, nu fac generalizari. Cind i-am spus sotiei mele despre ce scrie Cartarescu acolo a ras de mine. :-D
Si nu ai cum sa intelegi exact despre ce este vorba pentru ca esti femeia si femeile nu au astfel de fantezii. Este adevarat ca M. Cartarescu le prezinta romantat si diluat luind la intamplare doar cateva stereotipuri. Ele sunt mult mai multe. Este un act de mare curaj ce a facut omul asta. Iar eu il condamn. Pentru ca nici o femeie nu ar fi trebuit sa afle vreodata secretele insalubre ale sexualitatii unui barbat. Astea sunt ale noastre, impulsuri animalice de care ne este rusine dar fara de care nu putem visa. Totul se invarte in jurul sexului. Atunci cind suntem tristi si parasiti, sau cind suntem pe culmile fericirii. SUnt minciunile care ne permit sa traim cu propriul nostru orgoliu. Nici un barbat intreg la minte nu crede in ele. Doar le viseaza. Sa fie spectator la o partida de sex, sa salveze o biata femeie orposita de soarta, sa se erijeze in victima etc.
“Si daca nu au orgasm nu il mimeaza.” – Trebuie sa cred in asta. Cu toata puterea de care sunt in stare.
Femeile care au citit caretea si li s-a parut incintatoare au inteles la fel de mult ca acelea care au gasit-o revoltatoare. Cartarescu v-a aratat punctul nostru slab. V-a spus, uite, si noi suntem oameni. Si sunt putine acele femei care, deindata ce vor fi inteles ideea cartii vor considera asta ca fiind un castig. Majoritatea vor fi dezamagite de latura imbecila a jumatatii masculine si, pe jumatate scarbite vor da un alt sens ideii de slabiciune grotesca perfect disimulata a partenerului lor. (if any)
Postul tau este sexist tocmai pentru ca pune o stampila pe paginile de sinceritate ale unui om (nu barbat).
esti sigur? de unde stii? de la cartarescu? :) asta e din ciclul (ha) “femeile nu se masturbeaza” si “femeile nu citesc porno”. tot asa, pina nu demult se stia ca femeile nu au orgasm. (fa ceva cercetare, sau vezi de ex. asta) dar daca nu ar fi asa si ai accepta asta ce s-ar intimpla – toata lumea ta s-ar rasturna cu fundul in sus? ca si-n cazul in care ai crede ca femeile daca n-au orgasm il mimeaza, poate, uneori?
nu trebuie sa crezi nimic. identitatea ta sau multumirea ta de sine nu trebuie sa depinda de minciuni si de imagini gresite sau stereotipice despre cum ar trebui sa fie sexul opus. sau propriul sex. ca tot vorbesti de sinceritate.
NU ai nevoie de chestiile astea – gindeste-te ce bine ar fi fara ele.
iar faptul ca cineva e sincer-misogin nu inseamna deloc ca nu poate fi criticat pentru misoginie. eu nu am zis nicaieri ca ce nu-mi place la “de ce iubim femeile” e ca nu e adevarat; dimpotriva, ca si tine am zis ca e prea adevarat, ca nu face decit sa arate cit de grava si restrictiva e – si nu poate servi decit sa accentueze – una din cele mai mari probleme societale: sexismul.
oricum, pot sa-ti spun ca desi stiu foarte bine ce inseamna misoginia si cum privesc barbatii misogini femeile, discutind “de ce iubim femeile” cu cineva care e de acord cu ce zice ma face sa ma simt foarte interesant. eu ma consider in primul rind om, si e aiurea sa vorbesti cu cineva care are nevoie de “reminders” ca eu si alte femei sintem oameni si care considera ca felul meu de-a gindi il va scoate din minti automat pentru ca eu am un uter (nu ca toate femeile ar avea uter)… intelegi ideea?
Ce are orgasmul cu acele fantezii? Ai inteles ideea ca noua ne este rusine cu ele? Ca nu am vrea sa ni le afle nimeni? Nici macar un alt barbat, cu atat mai putin o femeie? Aveti voi fantezii in care barbatii sunt priviti ca jumatati de oameni, in care ii umiliti pentru refulari sexuale onirice?
NU ai nevoie de chestiile astea – gindeste-te ce bine ar fi fara ele.
Cine esti tu sa imi spui ca nu am? Si de ce crezi ca pot controla chestia asta? Ce are a face a gandi cu a simti sau cu a visa?
Nu, nu sincer-misogin. Doar sincer. Nu mai citi pe sarite (asa ai citit si cartea lui Cartarescu?). Am zis clar, fantezii cu care nu ne mandrim, dimpotriva, ne este rusine. Unde este misoginismul aici? In faptul ca un barbat viseaza o femeie perfecta (in acceptiunea lui personala) dar ca isi iubeste cu nesat propria sotie care nu seamana nici pe departe cu cea din vis? In faptul ca barbatului care iubste gospodina care miroase a varza ii este rusine (si pe buna dreptate) ca ii pleaca imaginatia pe coclauri din motive obscure?
Daca macar o parte dintre femei nu ar vedea in asta un comportament bizar, o slabiciune sau o ticalosie lucrurile ar sta mult mai bine in societate. Lasa un pic orgoliile personale la o parte si accepta-l pe omul-barbat asa cum este.
De ce nu vrei sa vezi, in mine spre exemplu, un om si nu un barbat? Tonul tau denota dispret si ironie ieftina. Mai gandeste-te daca nu cumva atitudine ape care o afisezi acu (de invingatoare la puncte) nu denota cumva sexism. Un cerc vicios? Pai da.
Eu cred (sper!) ca eloa doreste o reconciliere intre sexe, mai degraba decat un rechizitoriu impotriva misoginismului. N’asa?
nu, atitudinea mea nu denota sexism, si ai inteles gresit tonul ironic. eu critic niste probleme ale societatii, pe care le-am numit explicit probleme ale societatii si despre care am spus clar ca ii afecteaza si pe femei si pe barbati. tonul meu nu are nimic de-a face cu faptul ca tu esti barbat. nu e vorba de nici un dispret.
nu stiu de cind speri ca eloa doreste o “reconciliere intre sexe” dar am senzatia ca e ceva recent. :) ideea e ca pentru a ajunge la o “reconciliere” [desi “razboiul dintre sexe” e o prostie, dupa parerea mea: toti, si femei si barbati, sintem constrinsi de normele de gen, astea sint dusmanul comun daca chiar e sa folosim metafora asta] trebuie sa luam in considerare problema asa cum arata ea la momentul de fata. iar la momentul de fata mare parte din problema (inca mai) e misoginia. subordonarea femeilor. fara sa spunem lucrurilor pe nume si sa adresam problemele concrete, nu putem rezolva nimic.
tocmai vroiam sa reformulez unul din punctele mele de mai sus: deci daca ceva este “despre barbati” e automat si despre femei (si viceversa). pentru ca, asa cum spuneam, definitiile noastre pentru “masculinitate” si “femininitate” (care sint construite social – tin de gen, nu de sex) depind una de cealalta: mai exact, masculinitatea este opusul femininitatii (a fi “barbat” inseamna a nu fi moale, sensibil etc.). si, bornedbored, subliniez ca sintem de acord aici: de asta “de ce iubim femeile” ofera de fapt o colectie de opinii privind femeile care sa sustina ideea conventionala despre “masculinitate”. eu tocmai asta si zic.
da, si femeile au fantezii de toate felurile. da, chiar din cele “rusinoase”. :) atita timp cit ramin fantezii, nu vad care e marea rusine; cred ca mai grav e sa simti ca 1. femeile sint pure ca zapada si nu stiu sau nu vor sa auda asemenea lucruri (si atunci cind te intilnesti cu o femeie reala habar n-ai cum “s-o iei”) si 2. pe tine, ca barbat, societatea te incurajeaza sa ai anumite fantezii si in acelasi timp sa te rusinezi pentru ele.
problemele serioase apar datorita acestei ierarhizari a sexualitatii umane in real life: barbatii sint (trebuie sa fie) perversi, agresivi si usor de ispitit iar femeile “curate” (dar ispititoare) si pasive. toata chestia e un fel de “binecuvintare” a violentei sexuale. in real life.
ai inteles gresit. eu criticam niste norme pe care ne simtim fortati sa le urmam. NU am vrut sa-ti spun ce sa crezi – in nici un caz nu ma refeream la fantezii cind am spus ca “n-ai nevoie de asta” (nu-mi pune mie in circa ideile si temerile tale despre ce femeile ar vedea drept “comportament bizar” etc.). eu nu sint “femeile” si “femeia” nu e numai una, in nici un caz aia “ideala” – nu vezi ca exact aici intervine aspectul daunator al unui mod de-a privi lucrurile ca cel promovat de cartarescu? deci asculta ce zic, de fapt. ce spuneam e ca nu ai nici o nevoie sa crezi “cu toata puterea” chestii gen “femeile daca nu au orgasm nu il mimeaza”. nu ai nevoie ca orgoliul sa-ti fie dependent de asa ceva, cum comentai tu ca ai avea. si chiar cred ca asta e ceva ce poti sa controlezi – pentru ca ce facem cu orgoliile noastre si cum ii tratam pe ceilalti oameni chiar depinde de noi, altfel degeaba ne mai consideram fiinte cugetatoare.
punctul de baza e: si femeile au fantezii de toate felurile, si femeile viseaza la un partener “perfect” dar se multumesc cu unul uman, etc. etc., si femeile sint oameni. dar o mare parte din barbati nu cred asta, pentru ca sint bombardati din toate partile cu ideea ca femeile sint niste bibelouri sau niste sfinte (“fete cuminti” si/sau mame si/sau gospodine), bineinteles in afara de curve – astea sint singurele posibilitati. cealalta problema e ca normele patriarhale dicteaza ca “perfectiunea” la femei sa insemne trasaturi considerate inferioare si ca “masculinitatea” sa se alimenteze din asta. ca tot ai adus vorba de cercuri vicioase, asta e unul: de mici, toti invatam ca trasaturile “feminine” sint inferioare, dar ca femeile care merita sa fie iubite trebuie sa fie ultra-“feminine”; apoi, pentru ca asta li se cere si li se impune – pe diferite cai, inclusiv prin scrieri ca “de ce iubim femeile” si feedback-ul de la barbati (dar si femei) – majoritatea femeilor incearca din rasputeri sa atinga idealul “feminin” chiar daca realizeaza ca el inseamna inferioritate pe toate planurile; dar pentru ca este asociat cu femeile, barbatii (si femeile) continua sa desconsidere acest “feminin” – si in acelasi timp sa-l ridice in slavi ca singura optiune pentru femei. si tot asa.
si nu in ultimul rind: din pacate, printre trasaturile considerate feminine sint nu numai frivolitatea, lipsa de logica si rationalitate, sensibilitatea excesiva (toata lista aia a lui cartarescu, de fapt) ci si chestii ca orice sensibilitate, compasiunea, grija pentru altii. eu cred ca sint multi barbati care-si suprima astfel de tendinte (pozitive) ca sa ramina “barbati”, asa cum sint multe femei care nu fac lucruri “masculine” (de bun simt) ca sa ramina “femei”. asta e problema. cred ca ce dorim cu totii e sa fim liberi sa ne-alegem ce vrem, sa nu existe opresiune pe baza de sex, sa nu mai fim constrinsi de stereotipurile de gen, sa nu ne mai simtim rusinati sau complexati din cauza lor, sa nu avem de suferit repercursiuni pentru orice “abatere”, samd.
ma rog… studii de gen 101. ma opresc aici. :) chiar te incurajez sa citesti textele mentionate mai sus.
ps: tu chiar crezi ca femeile nu stiau despre “acele fantezii” si despre cum gindesc barbatii despre femei inainte sa-i dea cartarescu de gol?
:)
Nu stiu cum se face ca niciodata nu am timp sa iti raspund cum se cuvine. Pe scurt:
N-am zis ca nu stiati voi de fantezii. Am zis ca nu stiati ca nu credem in ele. See the difference?
N-am zis ca voi nu aveti fantezii ci ca nu intelegeti rostul, falsitatea si efemeritatea acelor fantezii. Nevasta-mea mi-a zis ca daca am si eu astfel de fantezii mai bine nu ii spuneam. Mi-a luat o zi sa ii explic ca nu cred in ele si tot nu m-a crezut. De ce m-ai crede tu? Cum te-as putea convinge pe tine ca “De ce iubim femeile” nu este o carte misogina si ca mesajul este altul?
Nu chiar foarte de curind cred(sper) eu ca eloa doreste o reconciliere intre sexe. La fel ca si ea te grabesti sa tragi concluzii.
De ce crezi tu ca suntem toti o apa si-un pamant? Barbati si femei, copii si batrani, homosexuali si lesbiene? Da, suntem oameni cu totii si, lasand la o parte deosebirile fizice avem fiecare (grupa) psihologia noastra. Vad ca propavaduiesti unificarea in cuget si in simtiri cind mai logic ar fi sa propavaduiesti acceptarea, toleranta si respectul. Exista diferente intre sexe. Nu de ordin social ci de ordin psihologic. (Stiu ca nu crezi in asta, am citit…)
Problema sociala despre care vorbesti (inca misogina) nu sta in totalitate in carca barbatilor. Mama este aceea care isi imbraca fetita in roz si baietelul in bleu. Si poate ca daca tatii s-ar implica mai adanc in educare progeniturilor lucrurile ar sta cumva altfel. Mai tarziu(la pubertate), in scoli, baietii se bat si fetele se joaca cu papusile nu pentru ca asa le dicteaza norma sociala ci pentru ca asa le dicteaza propria sexualitate.
Insusi cuvintul misogin este sexist pentr ca este unilateral. Daca tu crezi in misoginism esti sexista. Punct. Cum eu nu cred in feminism, sovinism si rasism asa nici tu nu trebuie sa crezi in misoginism.
Lasand la o parte constringerile sociale, care nu sunt impuse de barbati deci nu sunt misogine, tot ceeea ce ramane (din aceasta discutie) sunt instinctele primare. Hai sa renuntam sa credem ca barbatii si femeile sunt la fel si sa incepem sa credem ca exista cale de acceptare, toleranta si respect.
La aia cu “normele patriarhale dicteaza ca “perfectiunea” la femei sa insemne trasaturi considerate inferioare si ca “masculinitatea” sa se alimenteze din asta”. Trasaturi considerate inferioare de catre cine? Inferioare fata de ce? In ce sistem de valori? Oare trasatura “specific” masculina care se numeste violenta nu este considerata inferioara dpdvd feminin? (Si nu numai). Atata timp cat comparatiile de genul asta se diferentiaza pe sexe atitudinea ta ramane sexista.
ma rog… studii de gen 101. ma opresc aici. :) chiar te incurajez sa citesti textele mentionate mai sus.
Presupui cumva ca nu am citit chestia aia? Adica da, daca nu mi-am schimbat parerea fie nu am citit fie sunt un mascul prost care nu a inteles? Putem discuta pe marginea lor o viata.
din nou, faptul ca femeile din “de ce iubesc femeile” si nevasta ta (esti sigur?) “nu cred in fantezii” si nu inteleg nu stiu ce despre fantezii nu inseamna ca femeile nu cred in fantezii si nu le inteleg ca fantezii. indiferent cit de convins esti tu ca trebuie sa crezi “cu toata puterea de care esti in stare” lucrul asta impreuna cu alte stereotipuri despre ce i se potriveste sexual (sau ne-sexual) unei femei. pe de alta parte, tine tot de felul in care sint construite social sexualitatile ca femeile sa se simta constrinse sa “nu fie perverse”. iar ceea ce zici tu/cartarescu pe de o parte intareste problema asta, pe de cealalta deplinge ca asa stau lucrurile. cum zicea si rudegirl, “mesajul” e inconsistent. [eterna “dubla constringere”]
asta ar fi ideea – si am exprimat-o deja. tu nu-mi raspunzi deloc la ce ce spun de fapt, insisti ca eu sint “sexista” pentru ca vad si critic faptul ca lumea e impartita in doua genuri superimpuse peste cele doua sexe (desi nici sexul nu e atit de bine definit pe cit s-ar crede) si genul e ceva binar si rigid. tu vrei sa nici nu vorbim de lucrurile astea, dar sa si perpetuam stereotipurile misogine a la “de ce iubim femeile”.
exact asta e problema.
intr-adevar, nu cred ca exista “diferente psihologice” intre sexe care nu sint construite social si nici in “instincte primare” diferite. eu nu stiu nici un instinct primar in afara de cele necesare pentru supravietuire, si astea sint valabile pentru toti, indiferent de sex. demonstreaza-mi ca exista “diferente psihologice” cu ceva in afara de “de ce iubim femeile” si convingerile tale. :)
faza cu “cum te-as putea convinge ca nu e o carte misogina” e ca si cum mi-ai da una in cap, eu as zice “au” si tu ai veni cu “cum te-as putea convinge ca n-ai inteles gestul si eu nici nu te-am lovit?”.
sintem total de acord aici. eu nu spun altfel.
nu
da, imi pare rau ca virgula cuvintul “misogin” este unilateral. dar asta e realitatea, mare parte din normele si regulile noastre sociale sint misogine; si intervin ierarhii si relatii de putere clar-stabilite. societatea se bazeaza pe faptul ca “femininul” e considerat inferior. inclusiv de femei, intelegi? (doar ca femeile, ca sex, nu profita de pe urma acestui fapt.) iar daca tu-ti bagi capul in nisip nu inseamna ca problema nu exista.
vorbim paralel, cred ca nu are nici un sens. nu intelegi ideea cu normele sociale si culturale. trasatura asta “specific masculina” este considerata pozitiva si incurajata de societate, tocmai pentru ca este masculina si nu feminina; sau, este considerata ceva “macho” si de-asta privita pozitiv. asta e un exemplu perfect de ce stereotipurile de gen constituie o problema: violenta ar trebui sa fie privita negativ – sper ca tu nu spui ca dimpotriva, solutia ar fi sa devina si o trasatura “feminina”, sau acceptata si de femei, sa fim toti incurajati sa fim violenti. eu cred ca solutia e ca de ex. opusul violentei (lucrurile pe care le-am mentionat: compasiunea, grija) sa devina ceva pozitiv si sa fie considerate si feminine si masculine, adica umane, pentru ca la momentul de fata nu sint. sa renuntam sa credem ca ceva e un “instinct primar” al unuia din sexe doar pentru ca e prescris de regulile de gen, si sa luam fiecare trasatura sau atitudine in parte cu valoarea ei reala, nu cea construita. in asa ceva vad eu “reconcilierea” aia. si depinde de fiecare din noi.
da, acceptare, toleranta si respect. chestia asta suna bine, DAR n-o sa putem schimba ceva daca nu constientizam faptul ca “barbatii si femeile nu sint la fel” (bineinteles ca nu sint la fel, altfel n-ar mai fi “barbati” si “femei”) este exact criteriul pe care este construit sistemul patriarhal: diferenta biologica, atit cit exista, este folosita sa justifice o gramada de discriminare de la violenta de gen la ingradirea drepturilor in spatiul public si in majoritatea sferelor. exact asta e problema cu discursuri ca “de ce iubim femeile”, este un discurs anti-toleranta si anti-respect. este una din multele metode prin care femeile sint dezumanizate, sistematic, pentru a justifica discriminarea impotriva lor si atitudinile patriarhale fata de ele. si cam atit.
ps: da, presupun ca nu ai citit chestia aia (care din ele?). si ma repet, “eu … nu cred ca n-ai putea sa intelegi pentru ca nu esti femeie”.
Pentru a clarifica ce este cu aceasta constructie sociala, care nu se justifica prin carateristicile psihologice specifice unuia sau altuia dintre sexe (si nici intr-un caz prin instinctul sexual), recomand o carte despre panici sexuale , politica si norme morale, este inca in librarii :
“Sexualitatea secolului XX-o istorie” de Angus McLaren, ed. Trei, Bucuresti
citat din introducere:
“In urma cu ceva mai mult de un deceniu, multi istorici din lumea academica ii banuiau pe cei care cercetau istoria sexualitatii ca isi manifesta impulsurile voyeuriste. Netulburata, o tanara generatie de oamnii de stiinta a pornit sa invetigheze masura in care dorintele si fantasmele , precum si etichetele ca “heterosexual” sau homosexual” sunt construite social si cultural.”
“Preocuparea care sta la baza acestei carti este intrebarea de ce in unele momente , dar nu si in altele , anumite chestiuni-precum abuzarea sexuala a copilului, sau prostituatia, sau homosexualitatea – au creat panici morale. Si de ce diferentele de rasa, religie, clasa sociala si sex au fost adesea legate de practici sexuale specifice? Ipoteza de lucru a studiului este ca astfel de povestiri moralizatoareerau folosite de cei puternici pentru a-i supravechea, disciplina si reduce la tacere pe cei marginali. Sa luam de pilda etichetele acuzatoare folosite in anii ’70 pentru a descrie “explozia” de sarcini la adolescente. Asemenea limbaj, impunand vinovatie si patologizand comportamentul individual, a ingaduit adultilor sa mentina subordonarea tineretului. I-a autorizat pe medici sa vorbesca in numele salonului lor. In acelasi tim, aceasta discutie despre “hormoni” si “revolta tineretului” a indepartat atentia de la problemele reale, precum ratele inalte ale somajului si saraciei cu care se confruntau mamele afro-americane necasatorite.
Prin examinarea acestori panici cu privire la sexualitate putem patrunde in tendinta spirituala a unei epoci. Desigur, moralitatea dominanta nu a putut reflecta cu acuratete comportamentul social real, dar l-a putut constrange si a facut-o. Sa ne gandim doar la caile prin care politicienii sensibili la panici generate de mass media si-au indreptat mania catre clinicile de controlul nasterilor, avort si boli venerice, sau au lansat campanii in scopul de a distruge din radacini pornografia si prostitutia. “
ps. dar de ce barbatii nu se ocupa de cresterea copiilor? (nu este oare asta un rezultat al patriarhatului?) dar de ce mama isi imbraca copii in roz si albastru? (nu este asta un stereotip promovat de mass media? de biserica?)
as: presupui gresit. Aia cu 101 de pasi… si altele asemenea.
Da, incerc sa mentin o paralela. Este evident cea mai logica metoda de a discuta despre sexism (si insist pe acest cuvint). Feminismul asa cum il prezinti tu, ca o opozitie a misoginismului nu este decat o alta extrema. Cind feministele vor inceta sa abuzeze de cuvintul misogin atunci o sa sa stiu ca acea cale de reconciliere s-a deschis.
Instinctul de reproducere este unul dintre acele instincte primare necesar pentru supravietuire pe care vad ca te incapatanezi sa nu il iei in considerare. Supravietuirea speciei primeaza in fata supravietuirii individului. De aceea sexul primeaza in fata foametei sau a bolii. N’asa?
Organizarea sociala (pe gen) actuala este dictata de instinctele sexuale DIFERITE ale celor doua sexe reprezentative :-D. Nu de barbati pentru ca sunt mai puternici, mai violenti, mai porci sau mai Cartaresti. Nici de femei pentru ca sunt prea slabe, prea sensibile sau prea curve.
Instinctul sexual feminin cauta un mascul puternic. Violenta e semn de putere, un atavism de pe vremea cand traiam in copaci. Deasemenea femeia va cauta un barbat cu bani, cu masina scumpa, cu vila etc din acelasi motiv. Un barbat care are aceste “insemne” ale puterii este cautat de o femeie nu din frivolitate sau curvasarie ci pur si simplu pentru ca recunoaste un exemplar de succes.
Instinctul sexual masculin cauta cat mai multe femele cu care sa se imperecheze. Bla, bla bla… stii povestea.
Din fericire, pe linga instincte, natura ne-a mai dotat si cu creier. Din pacate nu ne-a dat si instructiuni de folosire. Stiu ca o sa spui ca faza cu instinctele sexuale e tot o gaselnita a barbatilor pentru subjugarea femeii dar, inainte sa spui asta gindeste-te cum ar fi sa acceptam cu totii chestia asta ca fiind adevarata. Si sa ne folosim creierele si sentimentele pentru a trece cu bine peste diferentele CLARE care ne departajeaza in misogini si feministe.
Incerci? Te provoc.
exact. bla bla bla, cu accentul pe faptul ca e o poveste. la fel si celelalte “instincte” si “DIFERENTE” si scenarii despre ce cauta femeile si barbatii la sexul opus, descrise si impuse patriarhal.
[faptul ca noi ca specie vrem sa ne reproducem nu inseamna o diferenta intre femei si barbati. (?)]
si tocmai asta e: natura ne-a mai dotat si cu creier cu care sa analizam si de care sa ne folosim ca sa nu ne facem rau noua insine sau altora din jurul nostru. cu care sa intelegem ce e constructie sociala, adica ceva ce putem schimba (daca vrem). cum am tot subliniat.
chiar vroiam sa reformulez punctul despre fantezii: este absolut normal ca fanteziile noastre (sexuale si ne-) sa fie informate si determinate de o multime de factori sociali. iar factorii sociali sint de multe ori problematici, sint unul din motivele pentru care dezvoltam tot felul de temeri si complexe etc.. nu e nici o rusine. problema e cind refuzam sa le analizam, sa intelegem cum actionam pe baza lor si in general sa ne privim critic comportamentul fata de oameni in carne si oase. eu cred ca daca e sa vorbim de rusine (desi eu una n-am nici o folosinta pentru “rusinea” in sensul crestino-punitiv/patriarhal) ea ar trebui sa apara atunci cind lasam anumite fantezii si preconceptii (“bune” sau “rele”) sa obscureze complet caracteristicile reale ale oamenilor de linga noi, intr-un cuvint sa-i dezumanizeze. de asta da, ar trebui sa ne fie “rusine”!
feminismul nu este o opozitie a misoginismului. asta e mitul nr. 1 despre feminism, ca ar fi cealalta fata a misoginiei. nu e. citeste tot ce am zis mai sus – pozitia mea si feminismul in general sint o opozitie fata de sexism, din care misoginia face parte ca piatra de temelie a sistemului patriarhal in care noi traim. dar NU vor sa inlocuiasca misoginia cu misandrie – ar fi stupid. citeste si textele alea. (btw, nu erau 101 pasi :) )
eu te-am provocat deja sa treci cu bine peste ce ne imparte in doua genuri diametral opuse, cu trasaturi si instincte diametral opuse. si exact asta era si provocarea eloei, dupa parerea mea. n-am inteles prea bine ce chestie ar trebui sa ma gindesc cum ar fi daca ar fi adevarata, dar te asigur ca eu m-am gindit deja cum ar fi daca “instinctele sexuale” asa cum ni se povestesc si celelalte aspecte de gen asa cum ni se impun ar fi o gaselnita pentru a crea/sustine/perpetua inechitati patriarhale (daunatoare si pentru femei si pentru barbati). asta e si punctul meu principal, ca ar fi bine daca am vedea ca sint. intrebarea e – TU poti vedea?
din pacate, vorbim paralel. eu zic ceva si tu raspunzi la o idee a ta despre ce zic femeile (sau feministele) din capul tau. si nu pot sa nu mai comentez inca o data ca exact asta e problema cu “de ce iubim femeile”: reda idei atit de inradacinate despre femei – ca ne-oameni – incit femeile reale si opiniile lor nici nu exista.
si inca ceva:
ok. sau cind cei care sustin feminismul vor inceta sa abuzeze de expresia “patriarhatul dauneaza si barbatilor”… cind cei care lupta pentru drepturile omului vor inceta sa abuzeze de termenul “rasism”… cind cei care protejeaza drepturile copiilor vor inceta sa abuzeze de cuvintul “pedofil”… cind ecologistii vor inceta sa abuzeze de ideea ca mediul inconjurator e in pericol… etc.
“[faptul ca noi ca specie vrem sa ne reproducem nu inseamna o diferenta intre femei si barbati. (?)]”
No shit! Omul este un animal. Mamifer mai precis. Ca orice animal are un ritual de imperechere. Poti sa ii zici preludiu daca vrei.
Despre rusine:
Pai de aia ne este rusine ca avem acele fantezii, produsul organizarii sociale (patriarhale) in care traim. Pentru ca nu suntem asa. Si pentru ca nu gandim/actionam asa decat in virtutea tiparelor sociale care ne constring.
Organizare care se schimba, se dezintegreaza si se recoaguleaza in jurul ideii de egalitate/normalizare a sexelor.
“Pentru ca au intotdeuna orgasm.”
Asta s-ar traduce cam asa: Pentru ca nu desonsideram dreptul femeii la placere sexuala. Ca de aia facem dragoste. Pentru ca nu este doar un obiect sexual care sa satisfaca placerile mele de mascul dominant.
“Pentru ca daca nu au nu mimeaza.”
Aici intervine speranta, disperarea ca femeia aceea nu este prea prinsa in angrenajul “societatii patriarhale” incat sa minta si sa mimeze orgasmul. Este o femeie care stie sa isi ceara drepturile si care nu se teme sa spuna: “Eu, n-am avut. Poate data viitore darling. Promiti ca te straduiesti?”
Unde sunt femeile alea care sa inteleaga chestia asta? Unde e femeia care poate sa spuna ca nu a avut orgasm fara sa jigneasca?
Tu esti asa?
Eu nu am negat ca ar fi inechitati. Unde vezi tu asta? Chiar ca vorbim paralel. Si da. Patriarhatul dauneaza si barbatilor. Barbatului a carui femeie mimeaza orgasmul spre exemplu. Si barbatii sunt oameni darling. Si noi suferim, plangem, ne sinucidem…
Nu te afli in posesia adevarului absolut. Din discutia asta nu a ramas nimic in mintea ta asa cum nu va ramane nici intr-a mea. Pentru ca nu a existat un dialog. Macar eu am incercat. Dar, ca barbat, care nu a imbratisat deindata ideile tale sunt deja pierdut oricum.
Pacat, am crezut ca putem dialoga.
darling, asta era si unul din punctele mele. ca sintem exact la fel acolo unde conteaza, ca sintem toti oameni – ceea ce tu negai mai sus, asa cum neaga si cartarescu. chiar nu vad nimic in ultimul tau raspuns care sa fie diferit de ce spun eu, in afara de faptul ca eu mentionez si realitatea ca, de ex., femeile nu au intodeauna orgasm si barbatilor nu le pasa intotdeauna sau nici nu vor sa stie despre asta, cum sugereaza cartarescu. (deci?)
sint o gramada de femei “asa”. tocmai asta e. din pacate, “de ce iubim femeile” spune ca NU sint si mai mult ca daca ar fi asta ar fi un lucru negativ. asta e unul din factorii care le descurajeaza pe femei sa fie “asa”, si pe barbati de la a aprecia daca sint. si nu cred ca mai exista alte modalitati in care pot exprima acest lucru.
tu ai negat ca ar fi inechitati cind ai spus “nu cred in misoginism”.
iar inechitatile se extind in nenumarate sfere si directii, pe linga cea sexuala.
eu chiar nu cred ca ma aflu in posesia adevarului absolut. nu despre asta e vorba, nu despre mine. de ce, indiferent despre ce e vorba si cit de importante subiectele totul trebuie sa se intoarca la orgolii (mai ales pentru barbati)? asta e unul din primele lucruri pe care ar trebui sa le adresam, pentru ca e ceva foarte destructiv in relatiile interumane – si el tine clar de conditionarea de gen.
Pingback: ladyfest romania » Blog Archive » intreaba-ma orice despre feminism: feminismul = misandrie?
Hai sa o luam altfel.
SOcietatea in care traim este patriarhala si misogina.
Cum am ajuns in situatia asta?
Si sa nu-mi spu ca nu conteaza cum am ajuns aici ci doar cum sa iesim din impas ca deja am terminat discutia. OK? Doar atat. Raspunsu la aceasta simpla intrebare.
Cum a ajuns societatea, organizarea sociala sa fie patriarhala si misogina?
eu n-o sa am foarte mult timp la dispozitie in urmatoarele 24 de ore.
deci:
1. nu conteaza cum am ajuns aici ci doar cum sa iesim din impas :D
2. ar trebui sa oferi intii raspunsul tau, ca sa inteleg de ce pui intrebarea
3. ok, raspund eu (desi n-o sa pot sa elaborez prea mult si bineinteles intrebarea e orice numai simpla nu): eu cred ca am ajuns aici pentru ca pina recent nu exista de ex. medicina avansata care sa ne spuna ce limitari tin de genele noastre si ce nu ca sa le putem depasi, sa ne eliberam putin (si femeile si barbatii) de “biologiile” noastre si s-avem mai multe optiuni decit am fi avut daca traiam acum 50, 100, 500 de ani – sa ofere solutii la probleme cum ar fi planificarea familiala si alte chestiuni pe care azi noi le consideram normale/drepturi umane dar care pina nu demult erau doar pentru cei mai privilegiati sau pur si simplu lipseau cu desavirsire, sa ne prelungeasca vietile (impreuna cu alti factori biologici si sociali), samd. deci cum zic cred ca am ajuns aici pentru ca pina de curind eram sclavi ai biologiilor noastre, asa cum oamenii le intelegeau si si le inchipuiau, iar rolurille construite pe baza acestor “biologii” erau ca si ele strict binare, diametral opuse, etc.. acum stim ca nici macar biologiile nu sint chiar binare: sexele nu sint atit de bine-diferentiate dpdv biologic pe cit credeam, la fel ca in cazul orientarilor sexuale sau raselor. ca rezultat, femeile pot acum sa nu mai fie doar masini de facut copii si au drepturi civile – dar doar de relativ putin timp, si nu depline. de asemenea, pina recent nu existau tehnologii care sa ne usureze muncile si sa adauge noi domenii asa incit azi majoritatea joburilor sa poata fi facute si de barbati si de femei, in ciuda “diferentelor anatomice” cind ele chiar exista. domeniul meu profesional e traditional masculin pentru ca e stiintific – si sint probleme in directia asta, dpdv istoric – dar in fond azi nu conteaza ca sint femeie pentru ca atita timp cit am primit educatia adecvata nu are nici o relevanta pentru munca mea de ce sex sint.
pe de alta parte, apropos de stiinta, este bine stiut ca tocmai odata cu avansul metodei stiintifice (de la descartes incoace) s-a facut o trecere la o viziune ultra-patriarhala asupra lumii, in ideea ca natura e ceva periculos si strain si trebuie cucerita, subordonata (si tot asa si femeile, care se apropie mai mult de natura si de “salbatic” decit barbatii). intr-o directie similara, trebuie luat in considerare impactul religiilor… dar sint prea multe de zis.
deci am mentionat niste lucruri care incep sa se schimbe ca sa ilustrez ce a lipsit poate din societatea de pina acum si a creat, justificat si sustinut sistemul patriarhal. si eu tre’ sa ma opresc. :)
1. Ba conteaza cum am ajuns aici. Conteaza enorm. Pai ce facem? Tratament simptomatic? Ca sa rezolvi o problema trebuie sa ii cunosti cauza si sa o inlaturi.
O sa revin.
pai glumeam. o gramada de teorie feminista analizeaza exact aceasta problema. si totusi eu n-as da cu piciorul nici la tratamentul simptomatic, pe termen scurt – in fond orice amelioreaza problema e bine-venit. nu? tratamentul preventiv ar fi ideal, ca in orice situatie, dar nu stiu cum putem sa “prevenim” tot ce tine de patriarhat, chiar daca ne gindim bine de tot. e ca si cum am zice ca vrem sa prevenim tot raul din societate, razboiul, etc. – data fiind complexitatea problemei si magnitudinea ei, a inlatura “cauza” e un lucru prea dificil ca tel imediat. desi bineinteles esential pe termen lung.
o elaborare a unuia din raspunsurile la “cum am ajuns aici”
Pingback: ladyfest romania » Blog Archive » necesar dar… nerecomandat?
Discutia asta merge la nesfarsit , dar este clar o situatie care nu se va rezolva in sensul sa fie egalitate perfecta fiindca exista diferene enorme la nivel bilogic care determina implicit anumite roluri in viatza. si nu vorbim aici de cariera, pozitii campul municii, ci pur si simplu de rorurile bilogice: mama ( un barbat nu va putea niciodata sa alapteze sau sa ii ofere unui copil dragostea de mama, dar nici o femeie nu v-a putea niciodata sa inlocuiasca autoritatea naturala, bilogica pe care o impune un barbat).
nu cred ca se pune problema de inferioritate sau superioritate umana! dar exista inferioritate si superioritate intelectuala, fizica, sentimentala ( si aceasta e diferita de la om la om) si barbatii si femeile sunt capabili de decizii inteligente dar si de sentimente puternice, sau idei profunde.
S-a mai discutat un subiect. Femeia obiect sexual. Din fericire aceasta ideea nu ma afecteaza cu nimic. Atata timp cat o femeie nu se comporta ca un obiect sexual, faptul ca un barbat se injoseste intr-atat incat sa vada in femeie, in principal, un obiect sexual, nu face decat sa il plasese intr-o pozitie inferioara, animalica, instinctuala.
Exista, insa, si barbati si femei care vad dimensiune compleza a omului si nu doar cea instinctuala. Din pacate mai rar asha oameni dar nu inexistenti.
!!!!Si daca femeia e privita ca obiect sexual, nu este doar vina barbatului( generic spus) ci si a ei, care vazand caracteristica ei sexuala ca o putere asupra baratului s-a injosit intr-atat incat sa isi creeze imaginea de obiect sexual cu scopul aminpularii sexuale ( si nu vorbim aici de abuzul sexual, sau situatiile de rapire si fortate spre astfel de munci ci pur si simplu de alegerea constienta pentru un anumit tip de imbracaminte care il determina pe barbat sa o vada intr-un anumit fel). o femei care se imbraca sumar si foaaaaarte atragator cu sigurantza nu vrea sa atraga tentia asupra laturii ei sentimentale, intelectuale, ci asupra caracteristicilor sale sexuale… si ca urmare v-a suporta consecintele: modul inc are un babrat o priveste, gandeste, vorbeste despre ea sau chair actioneaza inspre ea!!!!!!!!!!!!
am auzit de statistici cum ca un barbat se gandeste la fiecare 3 minute, 10 minute la sex. Hoka… cred ca sunt putin exagerate ideeile acestea. oricum biologic un barbat este mult mai repede stimulat sexual la nivel vizual decat o femeie! Dar cred ca are nevoie de stimuli pt aceasta… si nu se gandeste daca nu are motiv :P
Problema cu acordarea drepturilor mi se pare putin ridicola in sensul in care, se acorda drepturi femeilor ca dintr-a barbatilor!
Modul in care s-a pus problema e gresit! Drepturi au si barbatii si femeile ca drepturi omenesti, egale lasate de Dumnezeu dar interpretate gresit de oameni, intr-un sens pur fizic si prea putin uman!!!! Superioritatea lasata de Dumnezeu barbatului este una in responsabilitate si nu in valoare umana. Daca e sa luam adevarul, si porunca divina: sa il iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti… aceasta implica si acordarea drepturilor umane, a respectului si nu il dai dintr-al tau ci il dai pentru ca i se cuvine omului! dar respectul, si dretul uman se acorda deopotriva!
discutia merge la nesfirsit daca refuzam sa trecem dincolo de ideile conventionale despre tot ce inseamna sex si gen, “barbati” si “femei”, si inevitabilitatea sistemului patriarhal si a regulilor sale… de exemplu acceptind si sustinind si argumentind cu idei cum ar fi superioritatea de orice fel “lasata de D-zeu barbatului”.
din glosarul lf-ro de termeni si concepte de gen:
Diferenta (vezi si discriminare) = a fi diferit(a) denota a fi perceput(a) ca fiind altfel, sau alta/altul. Inegalitatea inseamna a nu avea aceleasi drepturi si oportunitati ca un alt om sau un alt grup de oameni. O diferenta in privinta rolurilor, functiilor, biologiei, clasei, genului, etniei etc. este adeseori invocata mai intai pentru a crea si legitimiza inegalitate in privinta statutului, puterii detinute, accesului la resurse si oportunitatilor. Pe baza ideii de diferenta, tactici comune ce faciliteaza discriminarile impotriva unor categorii de oameni sunt “alterizarea”, dezumanizarea, excluderea si/sau marginalizarea acelor oameni de catre majoritate sau de catre categoriile privilegiate.
Discriminare = este orice actiune (sau politica) de deosebire sau distinctie a unor indivizi pe baza unor considerente neintemeiate sau contextual non-relevante care afecteaza in mod negativ pe cei supusi acestor distinctii. In special, este tratamentul diferential al grupurilor cu mai putina putere (femeile, cei in varsta, persoanele de alta etnie, culoare) de catre cei de pe pozitii dominante. Practici discriminatorii pot fi greu observabile si atribuim aceasta denotatie si unor distinctii unde criteriul este considerat a fi non-relevant sau distinctia in sine este superflua. O alta fateta a practicilor discriminatorii este tot ceea ce se leaga de stereotipuri: “este femeie, cum sa conduca bine?!?”.
Comodificare (sau obiectificare) (vezi si capitalism de consum) = atitudini si comportament prin care oamenii sunt tratati drept “obiecte” sau “bunuri de consum”, ca in cazul femeilor obiectificate de catre imagini publicitare.
Gen = trasaturi acceptate in mod inter-subiectiv pe baza unui consens social permitandu-ne sa impartim indivizii in femei si barbati. Avand in vedere natura construita a termenului (spre deosebire de existenta sexului dat de natura), dihotomia feminin-masculin se impune cu un puternic caracter normativ si este ceva specific culturilor fiecarei societati in parte. In cele mai multe culturi, sexul si genul nu se bucura de distinctie: sexul femeiesc trebuie sa posede ceea ce este definit ca feminin, iar sexul barbatesc nu are incotro, este nevoit a se complace ca masculin in acelasi timp. Neconcordantele dintre sex si gen sau difuzarea acestora – homosexualitatea/lesbianismul, bisexualitatea, travestismul – sunt sanctionate social (dar nu si natural!).
Sex = trasaturile fiziologice (biologice) care impart indivizii in doua categorii mari – femele si masculi. Aceasta distinctie dihotomica se suprapune in cele mai multe societati din lume cu norme sociale masculine (pentru barbati) si feminine (pentru femei), iar sexul (un dat natural) este folosit de cele mai multe ori ca justificare si argument pentru normele (construite) de gen.
Sexism = practica sociala care intareste diferenta si segregarea dintre sexe in public si privat, atribuind roluri si comportamente, modeland asteptari diferite in functie de sex ale persoanelor din jur. Este asociat cu patriarhatul (desi nu avem nici un fel de garantii sa spunem ca intr-o societate matriarhala practici sexiste nu ar exista) si este problema cheie in jurul careia miscarea feminista a luat amploare si pe care feminismele de toate felurile o critica. Preluarea numelui sotului de catre sotie este o practica sexista, monopolizarea bucatariei de catre sotie este de asemenea sexista cand argumentul este “eu sunt femeia”.
Feminism = in contextul luarii de atitudine, a fi aderenta a feminismului inseamna a fi implicata in miscarea sociala menita sa puna capat sexismului, exploatarii sexiste si opresiunii. Ca feministe respingem definitia “sexul tare = barbat”, “sexul frumos = femeie” pentru ca adjectivele ataseaza sexelor (in mod generic egale atat functional, cat si numeric) calitati si trasaturi ce stabilesc relatii de inegalitate si alteritate absolute. Atat tare, cat si frumos sunt constructii sociale relative, lipsite de valabilitate generala, si sexiste.
Opresiune = un sistem de dominatie prin care un grup controleaza un alt grup pentru a-si asigura avantaje sociale, legale, politice, economice sau culturale. Diferenta de baza intre opresiune si simpla prejudecata sau discriminare consta in faptul ca este un fenomen de grup si ca puterea si autoritatea institutionale sunt folosite pentru a sustine prejudecati si pentru a intari comportamente discriminatorii intr-un mod sistematic; toti indivizii sunt socializati sa participe in practici opresive, ca agenti directi sau indirecti sau beneficiari pasivi, sau – ca in cazul unora care sufera opresiune din afara – printr-un comportament discriminatoriu fata de alti membri ai propriului grup.
Patriarhat = in cea mai simpla definitie, patriarhat inseamna conducerea societatii si controlarea resurselor de catre barbati. Institutiile, normele si practicile intr-o societate patriarhala reflecta tacit nevoile, logica si modul de interactiune ale barbatilor. In utilizarea feminista, termenul “patriarhat” inglobeaza conotatii mai complexe ce provin din interogarea legitimitatii regulilor care opereaza in societate dupa logica (exclusiv) masculina sau raportata la o viziune masculina, cu femeile oranduite acestor reguli si vizibile doar in maniera in care barbatii le inteleg: fie ca niste fiinte sexuale, fie ca mame, fie ca “neveste”. In mod implicit, o astfel de ordine sociala implica inegalitatea dintre genuri (inferioritatea feminina si superioritatea normativa masculina), ierarhia si subordonarea, sustine ideea ca exista intotdeauna o parere sau solutie cea mai buna/superioara si nu admite pluralismul. Feminismul urmareste sa schimbe natura patriarhala a societatii intr-una fara dominatie si opresiune.
etc. etc.
Pingback: ladyfest romania » Blog Archive » din arhive - cartarescu vs. feminism