Bucătăria unei cercetări: prolog
11 March 2010 by Treji — feedbackAceastă secțiune a blogului F.I.A. – Bucătăria unei cercetări – este dedicată unui jurnal al unei cercetări „sociale” pe care o desfăsor într-un județ ardelean, într-un oras si două sate mai mult sau mai puțin izolate geografic. Cercetarea reprezintă componenta principală a tezei mele de doctorat, pe care intenționez să o termin cândva în vara târzie a 2011 la una dintre cele mai prestigioase universități din lume. Are două componente empirice mari care se dovedesc la fel de palpitante. Componenta de politici sociale ce se adresează familiilor cu copii mici (0-6/7 ani) implică nu doar analiza politicilor, dar si o serie de interviuri semi-structurate cu birocrați din instituții publice locale sau desconcentrate si excursii de colectare de date statistice fragmentare, necentralizate, uneori inexistente, de multe ori eronate. Nu am crezut că această componentă va fi atât de interesantă. A doua componentă, cea „principală”, o reprezintă în jur de 80 de interviuri semi-structurate cu membri adulți ai unor familii care au copii de vârsta cresei sau grădiniței despre îngrijirea acestora, cu opinii legate de buna îngrijire a copiilor si reflecții privitoare la prestațiile sociale din partea statului român menite a asista familiile cu copii mici, gen alocații si alte „ajutoare” sau „drepturi” bănesti, concedii plătite si neplătite, servicii de îngrijire a copiilor etc. Dintre aceste 80 de interviuri am realizat până acum 10.
Jurnalul este în primul rând despre experiențele mele cu căutarea, contactarea si intervievarea familiilor pentru studiu începând din februarie. Dar este si despre experiențele avute în căutarea si intervievarea unor persoane în posturi publice legate de sfera politicilor ce se adresează familiilor cu copii mici. Nu în ultimul rând este si despre acele zile de ianuarie în care am zgribulit într-o direcție județeană de statistică la vreo 14 grade pentru a copia din publicații nenumărate date statistice relevante pentru teză, date care se mai dovedesc a fi inexacte, în orice caz veridicitatea lor incurabil sub semnul întrebării.
Decizia de a scrie un jurnal off-the-record îsi are originile în mirarea si observațiile mele perpetue din timpul interviurilor si mai ales dorința de a le împărtăsi cu alții. O formă de de-briefing pentru mine după fiecare interviu cu părinți, după fiecare întrevedere cu vreun birocrat local. Si este off-the-record pentru că nu am cerut aprobarea nimănui pentru a scrie asa ceva pentru „uz” public, din acest motiv toate detaliile studiului rămân anonime. Dincolo de acest motiv egoist, însă, mai este unul. Lamentez – si observ că lamentează si alții – lipsa de scrieri ancorate în „realitate” despre cotidianul vieții familiale în contextul românesc. Ancorate în „realitate”, adică mai mult decât anecdote redate prin presă despre tragedii familiale ce implică nou-născuți, copii mici sau adolescenți. Găsesc, asadar, revelarea bucătăriei unei cercetări „riguroase stiințific”, într-o formulă mai puțin „riguroasă stiințific” aici pe blogul F.I.A., o contribuție binevenită în ceea ce priveste experiențele zilnice ale vieții familiale, de data aceasta despre îngrijirea copiilor mici în țara asta.
Entry-urile nu vor fi nici sistematice, nici după un model stabilit în prealabil, dar intenționez să scriu săptămânal.
Idila/Idyll – expoziţie de artă contemporană româno-austriacă
11 March 2010 by emmeline — feedbackGaleria Atelier 030202, Bucureşti
Curatoare: Olivia Nitiş
Chloe Potter, Dare Devil Untitled 1, 2006
(courtesy of the artist)
Artiste din generatii diferite, din România si din Austria, active pe scena artistică internaţională (Irina Botea, Delia Popa, Magda Pelmuş, Simona Vilău, Cristina Garabeţanu, Alexandra Bodea, Marilena Preda Sânc, Lena von Lapschina, Petra Sterry, Chloe Potter, Doris Mayer, Eva Ursprung şi Eva Schlegel) sunt invitate să prezinte vizunea lor contemporană asupra noţiunii de Idilă. În spaţiul cultural European, Idila a reprezentat o formă de realitate ideală, senină şi protectoare, în raport cu realitatea socială existentă. In construirea atmosferei idilice femeile par să fi avut un rol precumpănitor. Proiectul Idila îşi propune să urmărească în context socio-cultural, modalităţile în care artistele din două spaţii culturale diferite (România şi Austria) se raportează la conceptul de Idilă, cât este el de relevant sau de vetust în contemporaneitate.
Program:
11 martie: vernisaj si conferinta de presa
8 aprilie: artist talk: Dorys Mayer la Bucuresti
Cand? 11Martie-11Aprilie 2010
femei si animatie
11 March 2010 by andreea — feedbackPentru cine este interesat/a de femei in domeniul animatiei. Tocmai a avut loc un festival legat de acest subiect in Austria si sunt acolo informatii despre diverse femei care lucreaza in domeniul animatiei.
8 martie +1
9 March 2010 by andreea — feedbackam incercat sa ma gandesc la 8 martie inainte de 8 martie ca sa pot contribui cu ceva… dar sincer eram asa de obsedata cu 1 martie cand eram mica si si acum ma gandesc f. mult la o colectie de martisoare imaginara incat pt mine 8 martie era destul de minor…
cu toate astea.. mi-a adus aminte mama mea de cateva detalii cand i-am urat la multi ani ieri…anume: faptul ca avea o zi libera de care se bucura f. mult si de ghioceii, zambilele si restul florilor de primavara pe care le primeam… de astea sigur imi aduc si eu aminte dar mai putin decat ea…
Blog for IWD 2010
8 March 2010 by ruxi — feedbackBlog for International Women’s Day @ Gender Across Borders
2 texte de 8 martie
8 March 2010 by Administrator — 1 feedbackemmeline
boabe de fasole lipite pe hartie in forma de ghiocei. Felicitari cu scris greoi de clasa I. Poezii cu limbaj de lemn care amintesc de o mama cu m mare, elena ceausescu. Descoperirea unei carti despre avort, de fapt a pozelor din ea, in marea lor parte, fotografii cu utere intepate de andrele.
Pubertate, deja incep sa ma lecuiesc de efuziuni sentimentale legate de 1 si 8 martie. Lumea de hartie ornata cu boabe de fasole incepe sa se naruie. Rand pe rand, gasesc indicii care ma ajuta sa raspund la intrebarea sfinxului “care e legatura dintre o andrea si un uter?” . Politicile pronataliste care alimentau delirul unui megaloman, controlul si represiunea corpului feminin, transformarea acestuia in simpla masina reproducatoare de soimi, pionieri, utc-isti sau ceea ce mai tarziu avea sa fie cunoscut sub denumirea de “decretei”. Disidentele erau ilustrate in carti asemenea celei amintite mai sus, dar tot la modul incriminator.
ruxi
am invatat ca 8 martie e ziua “femeii” in sensul ca e ziua mamelor… era frumos si asa, nu e nimic rau intr-o zi pe an dedicata mamelor. sau in felicitari, flori, superlative la adresa fiecarei mame si declaratii de dragoste. in masura in care astea inseamna ceva. dar n-am invatat niciodata despre istoria acestei zile, de unde vine ea si numele femeilor ale caror actiuni au insemnat ceva in trecutul ei, desi ca tara “socialista” chiar am fi putut tine la radacinile socialiste ale sarbatorii (acum, stiind ca era vorba de miscari si femei din statele unite, rusia si vestul europei, imi este clar de ce nu erau mentionate). copil fiind, nu mi-am pus niciodata intrebarea de unde vine sarbatoarea de 8 martie si de ce nu stim nimic despre asta.
pentru mine 8 martie a fost intotdeauna o zi a mamei, dar in acelasi timp chiar mama mi-a spus cind eram foarte mica bancul cu bula care in compunerea de 8 martie pentru scoala scrie despre ultima chiftea din frigider (“mama, e numai una!”). pina in ziua de azi, eu ii spun mamei mele ca “e numai una!” si ne distram – iar asta inseamna mai mult decit un cadou sau ceva mai sobru sau traditional. nu stiu cita lume a luat vreodata in serios nivelul artificial de exaltare al “zilei de 8 martie” ca sarbatoare a femeii in ipostaza suprema de mama. pentru mine, mai interesant a fost intotdeauna faptul ca de 8 martie femeile se solidarizau, petreceau impreuna (parte din zi libera, cluburile femina, etc.); era atit de evident o iesire din tipar, ca un fel de intrerupere a unei stari a lucrurilor. mai ales in contextul in care nimic nu intrerupea starea de fapt a lucrurilor, mie mi se parea in fiecare an ceva extraordinar… cred ca mai mult decit orice, m-a invatat (la un nivel subconstient, dar totusi m-a invatat), importanta simpla dar decisiva a solidaritatii.
GRITtv: Kathleen Hanna: Three-Dimensional Role Model
27 February 2010 by andreea — feedback
Kathleen Hanna came into a music scene in the 90s that was angry, violent, and full of men. She and her bandmates in Bikini Kill, along with the rest of the riot grrrl movement, pushed back against that culture and helped usher in a new “wave” of feminism. After Bikini Kill, Hanna went on to make feminist dance music with Le Tigre and has kept pushing boundaries ever since. Recently, she donated her zine archive to NYU’s Fales Library as part of its new Riot Grrrl collection. She joins Laura (GRITtv) in studio to talk feminism, rock’n'roll, and why she’s hopeful for the future.
Femeile trebuie sa stie cum se urca in lift!
27 February 2010 by ruxi — 2 feedbacks…apropos de cazurile de agresiune recente de la Iasi si de cazuri de agresiune contra femeilor in general:
Un psiholog “expert criminalist” este de parere ca, intr-adevar, femeile se pot apara – mai exact, isi pot modifica orice comportament ‘provocator’ si inceta sa mai invite agresiunile, pentru ca, evident, este vina lor ca sint agresate (“Femeile pot şi trebuie sǎ fie prudente. Femeile trebuie sǎ ştie cum se urcǎ în lift şi sǎ nu ne nǎpǎdeascǎ pe noi cǎ au fost violate în lift. Când şi cu cine. Sǎ ştie sǎ umble pe cǎrǎri care sunt luminate şi care sunt populate. Sǎ nu se batǎ ca exploratorii în miez de noapte parcurile şi sǎ vinǎ apoi la adresa poliţiei cǎ au fost violate. Şi sǎ ştie cu cine intrǎ în discuţie şi cu cine accept relaţii şi aşa mai departe. Comportamentul ǎsta de leliţǎ balcanicǎ, din pǎcate, cu excepţia acestor victime … ǎǎǎǎ, care nu au dat dovadǎ de el, este caracteristic piţipoancelor şi devin victime pentru cǎ sunt victime de tip provocator, mare majoritate din ele.” – T. Butoi)
Culpabilizarea victimei @ Blogul Medusei
Ieri pe Realitatea tv, în toiul discuţiilor despre agresiunile de la Iaşi, a fost contactat telefonic un expert criminalist, Tudorel Butoi. Care spre finalul intervenţiei sale în direct, mândru de înţeleptele cuvinte care-i ieşeau pe gură, s-a apucat să găsească vinovăţii femeilor care suferă agresiuni pe stradă, în parcuri sau în ascensoare. [...]
Domnul Tudorel Butoi, reprezentant al forţelor Statului, le găseşte agresorilor justificări pentru actele de violenţă pe care le comit. Are exact gândirea unui violator care îşi spune sieşi că a fost provocat de victimă să comită violenţa. Că victima şi-a meritat-o. Şi pe deasupra, domnul Butoi nu se fereşte să jignească femeile care sunt agresate, spunând că în majoritatea cazurilor este vorba de piţipoance şi femei cu comportamente de „leliţe balcanice”. Culpabilizarea victimei are efectul de a elibera agresorul de stigmatul social, oferindu-i o legitimare a acţiunilor. Iar efectul asupra victimei este extrem de nociv, îngreunându-i recuperarea.
După astfel de declaraţii, domnul Butoi ar trebui să aibă interzis în a mai apărea public vreodată în calitate de expert criminalist. Acest om nu poate reprezenta vocea autorităţii judiciare din România având asemenea mentalităţi!
“Femeile trebuie sa stie cum se urca in lift”… ar fi amuzant, daca nu ar fi atit de tragic!
Probabil ca prof. univ. dr. Butoi nu a auzit de “Sexual Assault Prevention Tips Guaranteed to Work!” – care la rindul lor ar fi amuzante, daca pareri ca a d-nului Butoi mai mult sau mai putin experte despre vinovatia victimelor si justificarea violentei si lipsa de responsabilitate a agresorilor nu ar fi atit de raspindite incit sa faca orice altfel de sfat nu numai amuzant, dar de neconceput…
1. Don’t put drugs in people’s drinks in order to control their behavior.
2. When you see someone walking by themselves, leave them alone!
3. If you pull over to help someone with car problems, remember not to assault them!
4. NEVER open an unlocked door or window uninvited.
5. If you are in an elevator and someone else gets in, DON’T ASSAULT THEM!
6. Remember, people go to laundry to do their laundry, do not attempt to molest someone who is alone in a laundry room.
7. USE THE BUDDY SYSTEM! If you are not able to stop yourself from assaulting people, ask a friend to stay with you while you are in public.
8. Always be honest with people! Don’t pretend to be a caring friend in order to gain the trust of someone you want to assault. Consider telling them you plan to assault them. If you don’t communicate your intentions, the other person may take that as a sign that you do not plan to rape them.
9. Don’t forget: you can’t have sex with someone unless they are awake!
10. Carry a whistle! If you are worried you might assault someone “on accident” you can hand it to the person you are with, so they can blow it if you do.
And, ALWAYS REMEMBER: if you didn’t ask permission and then respect the answer the first time, you are commiting a crime- no matter how “into it” others appear to be.
din istorie III
20 February 2010 by emmeline — feedbackElla Negruzzi
S-a remarcat în perioada interbelică ca o militantă pentru drepturile femeilor, punând bazele Asociaţiei “Emanciparea femeii”. Asociaţia fondată de ea a urmărit emanciparea femeii prin prisma dezvoltării acesteia în toate domeniile şi ocuparea de funcţii în raport cu pregătirea şi capacitatea fiecăreia. Şi-a concentrat atenţia asupra femeilor de la sate, iniţiind cercuri culturale şi fondând cămine culturale unde a arătat sătencelor cum să-şi organizeze gospodăria şi cum să-şi educe copiii
In anii care au urmat instaurarii fascismului in Germania, Ella Negruzzi a luptat alaturi de numerosi intelectuali impotriva razboiului si a invadarii Romaniei. In cadrul organizatiei “Grupul avocatilor democrati”, creata in 1935, s-a manifestat ca reprezentanta a femeilor antifasciste. Fondatoare a organizatiei “Frontul feminin” (1936), Ella Negruzzi a organizat numeroase intruniri si conferinte menite sa contribuie la antrenarea femeilor in actiunile pentru apararea drepturilor lor economice, politice, sociale si culturale. A desfasurat o activitate sustinuta si in publicistica vremii. A militat pina la adinci batrineti pentru emanciparea femeii, pentru promovarea culturii, impotriva razboiului. [surse wikipedia, evenimentul]
din istorie II
17 February 2010 by emmeline — feedbackMaria Plop
Un alt documentar Partizanii libertatii (2009), produs de Televiziunea Română in colaborare cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului in România (IICCR), reconstituie viata, lupta si moartea ultimilor partizani din Grupul de rezistenta de la Nucşoara. Maria Plop a murit in ianuarie 1962, dupa ce fiica de doi ani i-a fost luata din inchisoarea de la Miercurea Ciuc si trimisa intr-un orfelinat.
Fiica nascuta în munţi a Mariei Plop şi a lui Toma Arnăuţoiu, arestata odata cu mama ei, va impartasi de la varsta de doi ani conditia de detinut politic.
Despre Maria Plop nu am gasit prea multe referinte…o femeie simpla, venita de pe langa Prut si care va ajunge la Nucsoara unde va lucra pentru doua familii, una fiind Arnautoiu. Ea se va alatura fiilor familiei atunci cand acestia se vor retrage in munti si va ramane acolo pana la arestarea grupului . Pe pagina http://www.tomaarnautoiu.ro am descoperit o mica arhiva de fotografii in care apar o Marie surazatoare si adolescentina, inainte de arestare si o alta, cu o Marie deja maturizata .
